O casă zboară?

De Moş Crăciun, i-am cumpărat nepoatei mele o căsuţă de păpuşi mare, parfumată şi scumpă. Nu mai zic că nu avea păpuşi în ea. Trebuia să le cumperi separat. 50 de lei bucata.

Iau cutia împachetată frumos şi mă urc în tramvaiul 41, bucureştenii îl ştiu. Nu trece mult timp şi se urcă trei controloare. Una dintre ele trage la mine. Îi arăt legitimaţia de călătorie. E mulţumită. Totul e bine. Dar nu pleca de lângă mine. Stătea ţintă cu ochii la un capăt al cutiei, unde se rupsese ambalajul şi se vedea conţinutul colorat în roz.

Mă întreabă: Ce aveţi acolo, o jucărie?
Eu: Da, o căsuţă.
Mă întreabă iar: Şi ce face căsuţa asta, zboară?
Eu: O casă nu zboară, chiar dacă e de jucărie.

A rămas mirată, parcă nemulţumită de răspunsul primit. Adevărul este că la cât a costat nu numai că trebuia să zboare, dar era obligatoriu să aibă şi pilot inclus.

Tigaia

În bucătărie:

Ea: Mi-a adus mama o tigaie nouă. Cu thermo-spot!
El: Mişto! Nu mi-o dai mie, că a mea de acasă a rămas fără coadă?
Ea: Sigur, iubitule!
El: Mai bine ştii ce? Nu o iau, că sunt în stare şi eu să-mi cumpăr o tigaie.
Ea: Ba nu! Ia-o p-asta!
El: Nu, lasă...

După o lună:

Ea: Ţi-ai luat tigaie?
El: Nu, am uitat. Noroc că am un tuci de la bunica bun de făcut mâncare în el.
Ea: Mereu uiţi!
El: Aşa e! Dar, dacă mă gândesc bine, nu mi-ai făcut tu o ofertă cu tigaia thermo-spot?
Ea: Ba da.
El: Şi ţi-o menţii?
Ea: Să ştii că poţi să o iei şi pe cea veche. E folosită, dar nu e veche!