sâmbătă, 21 martie 2009

Una din staţia de maşină

Două doamne, colege probabil, discutau aprins ceva. Una dintre ele, care luase cuvântul de câteva minute bune, părea necăjită.
Fără să îmi dau seama, plimbându-mă prin staţie în aşteptarea maşinii, am ajuns în faţa lor, la un metru. Auzeam tot ce vorbeau; de când am ajuns lângă ele, firul discuţiei a început aşa:
Doamna 1: Ştii că aseară a fost cutremur? Ai simţit?
Doamna 2: Da, am simţit, cum să nu! M-am speriat de moarte, că eram singură.
Doamna 1: Şi eu m-am speriat, dar m-am şi supărat pe bărbatu' ăsta al meu.
Doamna 2: Dar ce ţi-a făcut?
Doamna 1: Eh, nu mie, lu' mama.
Doamna 2: Aseară, la cutremur?
Doamna 1: Da. Când a început să se zgâlţâie tot, al meu m-a luat de mână şi m-a băgat sub tocul uşii dintre hol şi sufragerie. Tu ştii cum e la mine...
Doamna 2: Da, ştiu! Şi?
Doamna 1: Şi... în momentul ăla, s-a ridicat şi mama din fotoliu bălăngănindu-se, vrând să vină lângă noi. Ştii ce i-a zis bărbatu' meu?
Doamna 2: Ce?
Doamna 1: I-a zis: "Nu aici, mamă, că nu mai e loc!"

Nu vă speriaţi. Nu a fost niciun cutremur recent. Povestea e mai veche.

vineri, 20 martie 2009

Vizită la domiciliu

Ne-am scos, eu şi prietena mea, în oraş. Cu maşina. 137. Nu, nu e Peugeot. Autobuzul 137. Aşa...

În maşină, pe o banchetă stătea un domn pe la 50 de ani, cu chef de bârfă câştigat cu mult sârg dintr-o sticlă de plastic pe care o avea în pungă (se vedea conturul!). Făcea un fel de curte doamnei care se afla în faţa lui, pe scaun. Doamna râdea de se prăpădea de toate giumbuşlucurile verbale scoase de omul nostru.

Mi-a plăcut însă o singură poantă, chiar dacă pare cam sadică. Luându-şi "La revedere!" de la doamna, care cobora la următoarea staţie, omul îşi scoate din pungă sticla ca să-şi laude vinul. Spunea că are şi pentru nu ştiu ce botez.

Apoi zice:
- Azi am fost pe la soacră-mea...

Ia un gât de vin, face o pauză, apoi continuă:
- Dumnezeu s-o ierte!

Omul hotărât

Într-o seară, întorcându-mă acasă, trec pe la magazinul din colţ să cumpăr ceva de ronţăit. Când ies, lângă magazin erau doi bărbaţi îmbrăcaţi cu pufoaice pe care nu-i observasem la intrare. În jur mirosea a bere Neumarkt.
Nu aveam ce să fac, trebuia să trec pe lângă ei în drum spre scara blocului. Fac doi paşi şi aud:
- Pi mini, dacă mă superi, io dau şi fug! Eu nu stau...