Dulcele grai românesc

E interesant să afli, dintr-o greşeală prostească, ce gândesc oamenii.

Poate ştii cum s-a scăpat premierul Emil Boc la Antena 3, în direct, imediat după alegerile europarlamentare. Sunat să zică două vorbe despre rezultatele preliminare, Boc a fost luat la per*ules de Victor Ciutacu.

După câteva minute, discuţia a fost frântă de moderatorul Gâdea, care i-a urat toate cele premierului, punând capăt intervenţiei în direct.

Întărâtat la culme de tupeul mojicului, Boc nu şi-a dat seama că sunetul nu fusese întrerupt şi s-a scăpat: "Derbedeul dracului!"

Dacă la case mari se întâmplă aşa, ce să mai zicem de angajaţii Metrorex. În timp ce metroul staţiona pentru două minute la un peron, s-a auzit un schimb de replici procedural între conductori şi vocile plictisite de la megafoane.

Doar că doamna de la megafon a uitat să închidă microfonul şi s-a auzit ce vroia de fapt să-i spună interlocutorului:
- Da' du-te în g*ţii mă-tii pe cealaltă linie!

Din programul de astăzi

Mă urc într-un 137 cam pustiu. N-aveam chef să stau pe scaun, aşa că mă proptesc în spatele unei banchete, în zona destinată cărucioarelor.

Privesc pe geam; mă plictisesc. Zic: hai să vedem cine e prin maşină. Nu era nimeni interesant.

În scurt timp îmi dau seama că uitasem un pasager. O doamnă în vârstă stă la geam, pe bancheta în spatele căreia mă aflu eu. E concentrată asupra unui ghid TV. Mă uit de sus.

După ce răsfoieşte revista, scoate un pix şi-şi notează programele preferate: Codul lui Oreste, Apel: Crimă, Diagnostic: Crimă, Povestiri şocante, Minţi criminale...

Brrr!

Dane, mă disperi!

M-am săturat!

Pentru a doua seară consecutiv i-am auzit pe paznicii de la intrarea în staţia de metrou Pipera comentând dialogurile de la televiziunea lui Dan Diaconescu.

Prima dată i-am auzit doar numele, nu am prins povestea toată. Însă tipul care vinde cartele l-a aprobat. Bănuiesc că o făcuse iar de pomină, ca să audă tot iarmarocul.

A doua dată am auzit doar:
- I-a făcut Dan Diaconescu V.A.R.Z.Ă.!

Dane, lasă-mă!

Ce s-a ales de presa noastră

Într-o dimineaţă, pe la 7, un cuplu traversează (pe roşu) zebra. Ea se îndreaptă spre chioşcul de ziare, el îi strigă:
- Ia şi tu un ziar; Libertatea, Click! sau Cancan!

Felinarele... partea a II-a

Un amic de-al meu vine cu o continuare la "Felinarul roşu arde şi dimineaţa".

Un amic de-al lui i-a povestit că, trecând printr-o zonă care colcăie de bordeluri, a fost abordat de o domnişoară - nu de o hoaşcă tristă, ca în cazul meu -, care i-a zis:
- Te f*ţi?

În comparaţie cu mine, tipul a avut mai multă prezenţă de spirit:
- Cât dai?

Aveţi CD? Fără salam, vă rog!

Într-o vară, tot familionul s-a mutat pentru două săptămâni la ţară. Undeva aproape de Bucureşti. Cel mai de seamă membru al familiei, nepoata A., avea pe atunci patru ani.

Vecinii din stânga, manelişti, au şi ei copii - o fetiţă şi un băieţel. Normal ca toată ziua ăştia mici se jucau. Mai o păruială, mai o cafteală, mai o împăcare.

Fiind aproape, îi auzeam cum dădeau tot din casă, cine ce are mai de preţ. La un moment dat, fetiţa vecinului, terminând pomelnicul de jucării, zice către nepoata A.:
- Eu am un CD cu Salam!

Nepoata A., care e vlăstar de rockeri, normal că nu a realizat care e şpilu':
- Hm! CD cu salam? Curios...