Într-o zi, pe la 9.00, mă întreptam chinuit de somn şi fără cafea în venă spre zona Gării de Nord. Aveam timp mai mult decât suficient să ajung unde trebuia. Era răcoare şi m-am gândit să o iau pe jos, doar-doar mişcarea îmi va face bine.
Am coborât din tramvai la Basarab şi am luat-o pe aleea de lângă blocuri. Am făcut câţiva zeci de paşi, apoi mi-am aprins o ţigară. Nu era nimeni în jur.
De pe o stradă din dreapta se iveşte o ţigancă bătrână, d-aia cu fuste, fără bani în păr. Când am văzut că vine spre mine, m-am gândit că vrea o ţigară. Cum eram cu una aprinsă în mână, nu puteam să mint că n-am. De obicei o fac.
M-am stresat degeaba, nu voia ţigară. Ţinea să afle altceva:
- Vrei pi*dă?
M-am înroşit de ruşinea ei, crezând că are de gând să facă ceva necuviincios cu mine. Dar nu, m-am înşelat încă odată. Citind în ochii mei nedumerirea, m-a lămurit:
- Am câteva fete colea, aproape. Vrei?
- La ora asta?
A pleca fără să zică nimic. Cred că se supărase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu