Am urmărit-o pe nepoata mea, care are 6 ani, în timp ce asculta Bryan Adams - "Have You Ever Really Loved A Woman?". Melodia a avut un efect miraculos.
Nu ştie atâta engleză cât să înţeleagă versurile, dar am văzut în comportamentul ei că le-a înţeles.
Stătea pe scaun, se legăna uşor, în ritm, stânga - dreapta. Cel mai important: ţinea braţele încrucişate la piept, ţinându-se cu mâinile de umeri. Se îmbrăţişa!
Poate nu ştiţi melodia
miercuri, 16 decembrie 2009
marți, 10 noiembrie 2009
Atenţie la mine! Alinerea! Marş!
Brigada de artilerie "Alexandru Ioan Cuza" din Focşani şi-a dezvăluit, în premieră, arma secretă, cu ocazia sărbătoririi Zilei Artileriei.
Costumul alb-negru de elită pe care îl poartă Floriu Jecks, căci acesta e numele său adevărat, este cunoscut doar de către detaşamentele de artilerişti cu care lucrează în taină.
Viteazul cu patru picioare şi-a dezvăluit identitatea în momentul în care a auzit imnul de stat. Nu a putut să-şi stăpânească şiroaiele de lacrimi, iar sughiţul său l-a trezit pe bucătarul Hălci.
Astfel, din comoda popotă în care stătea ciujdit, a făcut pasul spre careul de onoare, ieşind în lumina vitejiilor sale.
Această fotografie (credit Agerpres) stă mărturie faptului că trupele noastre fioroase vor avea întotdeauna conducători destoinici, chiar dacă îşi petrec majoritatea timpului în umbră. La ros. Oase.
Costumul alb-negru de elită pe care îl poartă Floriu Jecks, căci acesta e numele său adevărat, este cunoscut doar de către detaşamentele de artilerişti cu care lucrează în taină.
Viteazul cu patru picioare şi-a dezvăluit identitatea în momentul în care a auzit imnul de stat. Nu a putut să-şi stăpânească şiroaiele de lacrimi, iar sughiţul său l-a trezit pe bucătarul Hălci.
Astfel, din comoda popotă în care stătea ciujdit, a făcut pasul spre careul de onoare, ieşind în lumina vitejiilor sale.
Această fotografie (credit Agerpres) stă mărturie faptului că trupele noastre fioroase vor avea întotdeauna conducători destoinici, chiar dacă îşi petrec majoritatea timpului în umbră. La ros. Oase.
Statusurile orei
Workin'. www.foto-imobiliare.ro. La redacţie. Busy. Ce a căutat Bercea Mondialu la PSD? A intrat să facă pipi. Busy. Not at My Desk. Un adevarat RROMAN (link). Cel mai mare instalator în viaţă :)) Închiriez apartament cu două camere în Drumul Taberei. Ich bin beschaftigt. "Never underestimate the predictability of stupidiy". După trabante. Votează-mi fotografia. Revin. www.rugby.ro/articol/grivita-a-trecut. Frakkin' Cyclon Toasters... (link) De 2x mătuşă :-)
joi, 5 noiembrie 2009
S-a deschis Clinica
Atunci când este năpădit de mârlani şi impostori, autorul acestui blog se refugiază în Clinică. Oamenii sănătoşi nu au nevoie de permis special de intrare.
vineri, 30 octombrie 2009
Să n-ai bafta hoţului!
Povestind unei prietene despre ce am păţit la un târg, îmi dă şi ea un exemplu că se poate întâmpla şi mai rău. Dar pentru hoţi.
O colegă de-ai ei a fost încercuită de nişte ţigănci în tramvai, fără rezerve. A fost buzunărită ca la carte.
Din fericire pentru ea, nu i-au luat decât două pachete de ţigări: unul gol, iar unul cu prezervative folosite.
O colegă de-ai ei a fost încercuită de nişte ţigănci în tramvai, fără rezerve. A fost buzunărită ca la carte.
Din fericire pentru ea, nu i-au luat decât două pachete de ţigări: unul gol, iar unul cu prezervative folosite.
duminică, 27 septembrie 2009
Vizită la Berlin
Un capac personalizat pe Unter den Linden, bulevardul teilor
Stradă făcută nemţeşte
O bere la Gagarin cu harta în mână, gata de o nouă descoperire
Celebrul sărut Erich Honecker - Leonid Brejnev
Un bar de cartier. 3,50 euro berea. Scump!
Un bar de cartier. 3,50 euro berea. Scump!
Vizită la Berlin
Confruntarea tancurilor (1961)
Operă în aer liber
Un polician cere voturi pe scările Reichstagului
Operă în aer liber
Un polician cere voturi pe scările Reichstagului
BeerBike: dai din pedale cu halba în mână
Vizită la Berlin
Biker supărat lângă Poarta Brandenburg
Bikeri odihnindu-se înainte de o nouă cursă
Bikeri încolonaţi, aşteptând semnalul de plecare.
Bikeri pornind la drum
Un biker cu greutate
Parcare în Alexanderplatz. Bicicliştii rulează!
marți, 4 august 2009
Vecină, vecină...
Mă întorc de la muncă, dau prin piaţă, cumpăr una-alta. Şi trei pâini mari, care se iveau obraznice din pungă. Străbat piaţa, ocolesc blocul vecin, ajung pe aleea care duce în scara blocului meu.
Acesta este locul unde, pe vreme frumoasă, îşi fac veacul pensionarele, majoritare printre vecinii mei.
Erau două, faţă în faţă, pe gărduleţ. Vorbeau. Trec printre ele, salut cu respectul unui adolescent, mi se răspunde mieros. Apoi mi se spune:
- Pâine a luat fratele...
Acesta este locul unde, pe vreme frumoasă, îşi fac veacul pensionarele, majoritare printre vecinii mei.
Erau două, faţă în faţă, pe gărduleţ. Vorbeau. Trec printre ele, salut cu respectul unui adolescent, mi se răspunde mieros. Apoi mi se spune:
- Pâine a luat fratele...
"Love is..."
Uşile metroului se deschid în staţia Grozăveşti. În dreptul meu se urcă două doamne: una pe la 50 de ani, alta mult mai tânără.
Doamna de 50 de ani mi-a furat privirea. Mă rog, mai degrabă tricoul pe care-l purta. Tineresc, viu colorat, tricoul avea pe piept un aforism inscripţionat cu bucăţi de materiale la fel de viu colorate.
Textul era aşa: "Love is..." Nu intenţionat l-am lăsat neterminat. Eu chiar am insistat să aflu ce scria mai departe, dar doamna se tot mişca şi mă împiedica să aflu.
Partea proastă e că, după câteva ocheade mai obraznice - mă exaspera!-, m-a văzut, moment în care s-a întors cu spatele la mine, rugându-şi prietena să-şi schimbe poziţia: "Ăla se uită la ţâţele mele!"
Săraca, îmi pare rău că i-am dat această impresie. Demersul meu era cât se poate de nobil, de... gnoseologic.
Asta se întâmpla în urmă cu ceva vreme. Dacă ar fi să îmi pun acum această întrebare, aforismul meu ar veni cam aşa: "Dragostea e o aură..."
Îmi las libertatea de a-l completa.
Doamna de 50 de ani mi-a furat privirea. Mă rog, mai degrabă tricoul pe care-l purta. Tineresc, viu colorat, tricoul avea pe piept un aforism inscripţionat cu bucăţi de materiale la fel de viu colorate.
Textul era aşa: "Love is..." Nu intenţionat l-am lăsat neterminat. Eu chiar am insistat să aflu ce scria mai departe, dar doamna se tot mişca şi mă împiedica să aflu.
Partea proastă e că, după câteva ocheade mai obraznice - mă exaspera!-, m-a văzut, moment în care s-a întors cu spatele la mine, rugându-şi prietena să-şi schimbe poziţia: "Ăla se uită la ţâţele mele!"
Săraca, îmi pare rău că i-am dat această impresie. Demersul meu era cât se poate de nobil, de... gnoseologic.
Asta se întâmpla în urmă cu ceva vreme. Dacă ar fi să îmi pun acum această întrebare, aforismul meu ar veni cam aşa: "Dragostea e o aură..."
Îmi las libertatea de a-l completa.
sâmbătă, 18 iulie 2009
Dulcele grai românesc
E interesant să afli, dintr-o greşeală prostească, ce gândesc oamenii.
Poate ştii cum s-a scăpat premierul Emil Boc la Antena 3, în direct, imediat după alegerile europarlamentare. Sunat să zică două vorbe despre rezultatele preliminare, Boc a fost luat la per*ules de Victor Ciutacu.
După câteva minute, discuţia a fost frântă de moderatorul Gâdea, care i-a urat toate cele premierului, punând capăt intervenţiei în direct.
Întărâtat la culme de tupeul mojicului, Boc nu şi-a dat seama că sunetul nu fusese întrerupt şi s-a scăpat: "Derbedeul dracului!"
Dacă la case mari se întâmplă aşa, ce să mai zicem de angajaţii Metrorex. În timp ce metroul staţiona pentru două minute la un peron, s-a auzit un schimb de replici procedural între conductori şi vocile plictisite de la megafoane.
Doar că doamna de la megafon a uitat să închidă microfonul şi s-a auzit ce vroia de fapt să-i spună interlocutorului:
- Da' du-te în g*ţii mă-tii pe cealaltă linie!
Poate ştii cum s-a scăpat premierul Emil Boc la Antena 3, în direct, imediat după alegerile europarlamentare. Sunat să zică două vorbe despre rezultatele preliminare, Boc a fost luat la per*ules de Victor Ciutacu.
După câteva minute, discuţia a fost frântă de moderatorul Gâdea, care i-a urat toate cele premierului, punând capăt intervenţiei în direct.
Întărâtat la culme de tupeul mojicului, Boc nu şi-a dat seama că sunetul nu fusese întrerupt şi s-a scăpat: "Derbedeul dracului!"
Dacă la case mari se întâmplă aşa, ce să mai zicem de angajaţii Metrorex. În timp ce metroul staţiona pentru două minute la un peron, s-a auzit un schimb de replici procedural între conductori şi vocile plictisite de la megafoane.
Doar că doamna de la megafon a uitat să închidă microfonul şi s-a auzit ce vroia de fapt să-i spună interlocutorului:
- Da' du-te în g*ţii mă-tii pe cealaltă linie!
Din programul de astăzi
Mă urc într-un 137 cam pustiu. N-aveam chef să stau pe scaun, aşa că mă proptesc în spatele unei banchete, în zona destinată cărucioarelor.
Privesc pe geam; mă plictisesc. Zic: hai să vedem cine e prin maşină. Nu era nimeni interesant.
În scurt timp îmi dau seama că uitasem un pasager. O doamnă în vârstă stă la geam, pe bancheta în spatele căreia mă aflu eu. E concentrată asupra unui ghid TV. Mă uit de sus.
După ce răsfoieşte revista, scoate un pix şi-şi notează programele preferate: Codul lui Oreste, Apel: Crimă, Diagnostic: Crimă, Povestiri şocante, Minţi criminale...
Brrr!
Privesc pe geam; mă plictisesc. Zic: hai să vedem cine e prin maşină. Nu era nimeni interesant.
În scurt timp îmi dau seama că uitasem un pasager. O doamnă în vârstă stă la geam, pe bancheta în spatele căreia mă aflu eu. E concentrată asupra unui ghid TV. Mă uit de sus.
După ce răsfoieşte revista, scoate un pix şi-şi notează programele preferate: Codul lui Oreste, Apel: Crimă, Diagnostic: Crimă, Povestiri şocante, Minţi criminale...
Brrr!
vineri, 17 iulie 2009
Dane, mă disperi!
M-am săturat!
Pentru a doua seară consecutiv i-am auzit pe paznicii de la intrarea în staţia de metrou Pipera comentând dialogurile de la televiziunea lui Dan Diaconescu.
Prima dată i-am auzit doar numele, nu am prins povestea toată. Însă tipul care vinde cartele l-a aprobat. Bănuiesc că o făcuse iar de pomină, ca să audă tot iarmarocul.
A doua dată am auzit doar:
- I-a făcut Dan Diaconescu V.A.R.Z.Ă.!
Dane, lasă-mă!
Pentru a doua seară consecutiv i-am auzit pe paznicii de la intrarea în staţia de metrou Pipera comentând dialogurile de la televiziunea lui Dan Diaconescu.
Prima dată i-am auzit doar numele, nu am prins povestea toată. Însă tipul care vinde cartele l-a aprobat. Bănuiesc că o făcuse iar de pomină, ca să audă tot iarmarocul.
A doua dată am auzit doar:
- I-a făcut Dan Diaconescu V.A.R.Z.Ă.!
Dane, lasă-mă!
Ce s-a ales de presa noastră
Într-o dimineaţă, pe la 7, un cuplu traversează (pe roşu) zebra. Ea se îndreaptă spre chioşcul de ziare, el îi strigă:
- Ia şi tu un ziar; Libertatea, Click! sau Cancan!
- Ia şi tu un ziar; Libertatea, Click! sau Cancan!
joi, 2 iulie 2009
Felinarele... partea a II-a
Un amic de-al meu vine cu o continuare la "Felinarul roşu arde şi dimineaţa".
Un amic de-al lui i-a povestit că, trecând printr-o zonă care colcăie de bordeluri, a fost abordat de o domnişoară - nu de o hoaşcă tristă, ca în cazul meu -, care i-a zis:
- Te f*ţi?
În comparaţie cu mine, tipul a avut mai multă prezenţă de spirit:
- Cât dai?
Un amic de-al lui i-a povestit că, trecând printr-o zonă care colcăie de bordeluri, a fost abordat de o domnişoară - nu de o hoaşcă tristă, ca în cazul meu -, care i-a zis:
- Te f*ţi?
În comparaţie cu mine, tipul a avut mai multă prezenţă de spirit:
- Cât dai?
miercuri, 1 iulie 2009
Aveţi CD? Fără salam, vă rog!
Într-o vară, tot familionul s-a mutat pentru două săptămâni la ţară. Undeva aproape de Bucureşti. Cel mai de seamă membru al familiei, nepoata A., avea pe atunci patru ani.
Vecinii din stânga, manelişti, au şi ei copii - o fetiţă şi un băieţel. Normal ca toată ziua ăştia mici se jucau. Mai o păruială, mai o cafteală, mai o împăcare.
Fiind aproape, îi auzeam cum dădeau tot din casă, cine ce are mai de preţ. La un moment dat, fetiţa vecinului, terminând pomelnicul de jucării, zice către nepoata A.:
- Eu am un CD cu Salam!
Nepoata A., care e vlăstar de rockeri, normal că nu a realizat care e şpilu':
- Hm! CD cu salam? Curios...
Vecinii din stânga, manelişti, au şi ei copii - o fetiţă şi un băieţel. Normal ca toată ziua ăştia mici se jucau. Mai o păruială, mai o cafteală, mai o împăcare.
Fiind aproape, îi auzeam cum dădeau tot din casă, cine ce are mai de preţ. La un moment dat, fetiţa vecinului, terminând pomelnicul de jucării, zice către nepoata A.:
- Eu am un CD cu Salam!
Nepoata A., care e vlăstar de rockeri, normal că nu a realizat care e şpilu':
- Hm! CD cu salam? Curios...
luni, 22 iunie 2009
Felinarul roşu arde şi dimineaţa
Într-o zi, pe la 9.00, mă întreptam chinuit de somn şi fără cafea în venă spre zona Gării de Nord. Aveam timp mai mult decât suficient să ajung unde trebuia. Era răcoare şi m-am gândit să o iau pe jos, doar-doar mişcarea îmi va face bine.
Am coborât din tramvai la Basarab şi am luat-o pe aleea de lângă blocuri. Am făcut câţiva zeci de paşi, apoi mi-am aprins o ţigară. Nu era nimeni în jur.
De pe o stradă din dreapta se iveşte o ţigancă bătrână, d-aia cu fuste, fără bani în păr. Când am văzut că vine spre mine, m-am gândit că vrea o ţigară. Cum eram cu una aprinsă în mână, nu puteam să mint că n-am. De obicei o fac.
M-am stresat degeaba, nu voia ţigară. Ţinea să afle altceva:
- Vrei pi*dă?
M-am înroşit de ruşinea ei, crezând că are de gând să facă ceva necuviincios cu mine. Dar nu, m-am înşelat încă odată. Citind în ochii mei nedumerirea, m-a lămurit:
- Am câteva fete colea, aproape. Vrei?
- La ora asta?
A pleca fără să zică nimic. Cred că se supărase.
Am coborât din tramvai la Basarab şi am luat-o pe aleea de lângă blocuri. Am făcut câţiva zeci de paşi, apoi mi-am aprins o ţigară. Nu era nimeni în jur.
De pe o stradă din dreapta se iveşte o ţigancă bătrână, d-aia cu fuste, fără bani în păr. Când am văzut că vine spre mine, m-am gândit că vrea o ţigară. Cum eram cu una aprinsă în mână, nu puteam să mint că n-am. De obicei o fac.
M-am stresat degeaba, nu voia ţigară. Ţinea să afle altceva:
- Vrei pi*dă?
M-am înroşit de ruşinea ei, crezând că are de gând să facă ceva necuviincios cu mine. Dar nu, m-am înşelat încă odată. Citind în ochii mei nedumerirea, m-a lămurit:
- Am câteva fete colea, aproape. Vrei?
- La ora asta?
A pleca fără să zică nimic. Cred că se supărase.
vineri, 5 iunie 2009
Şi fetele ce mai zic?
Spania este a treia ţară din Europa care a legalizat căsătoriile între persoane de acelaşi sex, după Olanda şi Belgia. Acum, că am lămurit şi acest aspect administrativ, să înceapă povestea.
Doi prieteni au mers recent în plimbare la Barcelona. Toate bune şi frumoase, mai ales atmosfera de la un bar cu prilejul calificării Barcelonei în finala Ligii Campionilor, pe care de altfel a şi câştigat-o.
Într-o zi cu soare, dorind să-şi odihnească puţin oscioarele, au tras la o terasă situată pe o străduţă cochetă. După câteva minute au constatat că cei trei tineri vânjoşi de la masa alăturată sunt homosexuali, pentru că aceştia îşi discutau problemele sentimentale în văzul şi auzul târgului. Avem şi un dialog savuros:
Gay 1, serios: Aveam un prieten...
Gay 2, glumeţ: Vrei să spui "Demult de tot aveam un prieten"
Gay 1, tot serios şi puţin melancolic: Da... Aveam un prieten care vroia să stăm tot timpul în casă, să ne-o tragem întruna. I-am spus la un moment dat că nu mai pot aşa, că am nevoie de amicii mei, că am nevoie să mai ies din casă.
Sorb din pahare şi continuă:
Gay 2: O ştii pe X?
Gay 1: Da, cum să nu.
Gay 2: S-a dat la mine într-o seară.
Gay 1, zâmbind: Ah, dar ştii că are sânge de ţigancă?
Gay 3: Dar un ţigan gay cunoaşteţi?
Doi prieteni au mers recent în plimbare la Barcelona. Toate bune şi frumoase, mai ales atmosfera de la un bar cu prilejul calificării Barcelonei în finala Ligii Campionilor, pe care de altfel a şi câştigat-o.
Într-o zi cu soare, dorind să-şi odihnească puţin oscioarele, au tras la o terasă situată pe o străduţă cochetă. După câteva minute au constatat că cei trei tineri vânjoşi de la masa alăturată sunt homosexuali, pentru că aceştia îşi discutau problemele sentimentale în văzul şi auzul târgului. Avem şi un dialog savuros:
Gay 1, serios: Aveam un prieten...
Gay 2, glumeţ: Vrei să spui "Demult de tot aveam un prieten"
Gay 1, tot serios şi puţin melancolic: Da... Aveam un prieten care vroia să stăm tot timpul în casă, să ne-o tragem întruna. I-am spus la un moment dat că nu mai pot aşa, că am nevoie de amicii mei, că am nevoie să mai ies din casă.
Sorb din pahare şi continuă:
Gay 2: O ştii pe X?
Gay 1: Da, cum să nu.
Gay 2: S-a dat la mine într-o seară.
Gay 1, zâmbind: Ah, dar ştii că are sânge de ţigancă?
Gay 3: Dar un ţigan gay cunoaşteţi?
miercuri, 3 iunie 2009
Inocenţă şi draconic
Am un prieten care e profesor într-un loc uitat de lume. Câţiva dintre copiii de la clase (V-VIII) sunt chiar sărăcuţi la minte. N-ai ce să scoţi din ei. Mi-a arătat nişte lucrări de control. Nicio enzimă, nicio proteină, nu mai zic de vreun neuron.
Să nu credeţi că-şi bate joc de ei. În final îi trece, pentru că sigur n-ai să-i întâlneşti într-un liceu. Asta o spun chiar părinţii lor.
În pauză, când vrea să bea o cafea şi e ocupat cu desenatul schemelor la tablă, amicul meu îl trimite pe unul dintre aceşti copii la un tonomat de la parterul clădirii să-i aducă preţioasa băutură.
Într-o zi ca oricare alta, povestea se repetă. Când băiatul se întoarce cu cafea...
Profu': Ai scuipat în ea?
Elevu': Nu, dom' profesor!
Profu': Prost eşti!
Să nu credeţi că-şi bate joc de ei. În final îi trece, pentru că sigur n-ai să-i întâlneşti într-un liceu. Asta o spun chiar părinţii lor.
În pauză, când vrea să bea o cafea şi e ocupat cu desenatul schemelor la tablă, amicul meu îl trimite pe unul dintre aceşti copii la un tonomat de la parterul clădirii să-i aducă preţioasa băutură.
Într-o zi ca oricare alta, povestea se repetă. Când băiatul se întoarce cu cafea...
Profu': Ai scuipat în ea?
Elevu': Nu, dom' profesor!
Profu': Prost eşti!
sâmbătă, 21 martie 2009
Una din staţia de maşină
Două doamne, colege probabil, discutau aprins ceva. Una dintre ele, care luase cuvântul de câteva minute bune, părea necăjită.
Fără să îmi dau seama, plimbându-mă prin staţie în aşteptarea maşinii, am ajuns în faţa lor, la un metru. Auzeam tot ce vorbeau; de când am ajuns lângă ele, firul discuţiei a început aşa:
Doamna 1: Ştii că aseară a fost cutremur? Ai simţit?
Doamna 2: Da, am simţit, cum să nu! M-am speriat de moarte, că eram singură.
Doamna 1: Şi eu m-am speriat, dar m-am şi supărat pe bărbatu' ăsta al meu.
Doamna 2: Dar ce ţi-a făcut?
Doamna 1: Eh, nu mie, lu' mama.
Doamna 2: Aseară, la cutremur?
Doamna 1: Da. Când a început să se zgâlţâie tot, al meu m-a luat de mână şi m-a băgat sub tocul uşii dintre hol şi sufragerie. Tu ştii cum e la mine...
Doamna 2: Da, ştiu! Şi?
Doamna 1: Şi... în momentul ăla, s-a ridicat şi mama din fotoliu bălăngănindu-se, vrând să vină lângă noi. Ştii ce i-a zis bărbatu' meu?
Doamna 2: Ce?
Doamna 1: I-a zis: "Nu aici, mamă, că nu mai e loc!"
Nu vă speriaţi. Nu a fost niciun cutremur recent. Povestea e mai veche.
Fără să îmi dau seama, plimbându-mă prin staţie în aşteptarea maşinii, am ajuns în faţa lor, la un metru. Auzeam tot ce vorbeau; de când am ajuns lângă ele, firul discuţiei a început aşa:
Doamna 1: Ştii că aseară a fost cutremur? Ai simţit?
Doamna 2: Da, am simţit, cum să nu! M-am speriat de moarte, că eram singură.
Doamna 1: Şi eu m-am speriat, dar m-am şi supărat pe bărbatu' ăsta al meu.
Doamna 2: Dar ce ţi-a făcut?
Doamna 1: Eh, nu mie, lu' mama.
Doamna 2: Aseară, la cutremur?
Doamna 1: Da. Când a început să se zgâlţâie tot, al meu m-a luat de mână şi m-a băgat sub tocul uşii dintre hol şi sufragerie. Tu ştii cum e la mine...
Doamna 2: Da, ştiu! Şi?
Doamna 1: Şi... în momentul ăla, s-a ridicat şi mama din fotoliu bălăngănindu-se, vrând să vină lângă noi. Ştii ce i-a zis bărbatu' meu?
Doamna 2: Ce?
Doamna 1: I-a zis: "Nu aici, mamă, că nu mai e loc!"
Nu vă speriaţi. Nu a fost niciun cutremur recent. Povestea e mai veche.
vineri, 20 martie 2009
Vizită la domiciliu
Ne-am scos, eu şi prietena mea, în oraş. Cu maşina. 137. Nu, nu e Peugeot. Autobuzul 137. Aşa...
În maşină, pe o banchetă stătea un domn pe la 50 de ani, cu chef de bârfă câştigat cu mult sârg dintr-o sticlă de plastic pe care o avea în pungă (se vedea conturul!). Făcea un fel de curte doamnei care se afla în faţa lui, pe scaun. Doamna râdea de se prăpădea de toate giumbuşlucurile verbale scoase de omul nostru.
Mi-a plăcut însă o singură poantă, chiar dacă pare cam sadică. Luându-şi "La revedere!" de la doamna, care cobora la următoarea staţie, omul îşi scoate din pungă sticla ca să-şi laude vinul. Spunea că are şi pentru nu ştiu ce botez.
Apoi zice:
- Azi am fost pe la soacră-mea...
Ia un gât de vin, face o pauză, apoi continuă:
- Dumnezeu s-o ierte!
În maşină, pe o banchetă stătea un domn pe la 50 de ani, cu chef de bârfă câştigat cu mult sârg dintr-o sticlă de plastic pe care o avea în pungă (se vedea conturul!). Făcea un fel de curte doamnei care se afla în faţa lui, pe scaun. Doamna râdea de se prăpădea de toate giumbuşlucurile verbale scoase de omul nostru.
Mi-a plăcut însă o singură poantă, chiar dacă pare cam sadică. Luându-şi "La revedere!" de la doamna, care cobora la următoarea staţie, omul îşi scoate din pungă sticla ca să-şi laude vinul. Spunea că are şi pentru nu ştiu ce botez.
Apoi zice:
- Azi am fost pe la soacră-mea...
Ia un gât de vin, face o pauză, apoi continuă:
- Dumnezeu s-o ierte!
Omul hotărât
Într-o seară, întorcându-mă acasă, trec pe la magazinul din colţ să cumpăr ceva de ronţăit. Când ies, lângă magazin erau doi bărbaţi îmbrăcaţi cu pufoaice pe care nu-i observasem la intrare. În jur mirosea a bere Neumarkt.
Nu aveam ce să fac, trebuia să trec pe lângă ei în drum spre scara blocului. Fac doi paşi şi aud:
- Pi mini, dacă mă superi, io dau şi fug! Eu nu stau...
Nu aveam ce să fac, trebuia să trec pe lângă ei în drum spre scara blocului. Fac doi paşi şi aud:
- Pi mini, dacă mă superi, io dau şi fug! Eu nu stau...
sâmbătă, 21 februarie 2009
O casă zboară?
De Moş Crăciun, i-am cumpărat nepoatei mele o căsuţă de păpuşi mare, parfumată şi scumpă. Nu mai zic că nu avea păpuşi în ea. Trebuia să le cumperi separat. 50 de lei bucata.
Iau cutia împachetată frumos şi mă urc în tramvaiul 41, bucureştenii îl ştiu. Nu trece mult timp şi se urcă trei controloare. Una dintre ele trage la mine. Îi arăt legitimaţia de călătorie. E mulţumită. Totul e bine. Dar nu pleca de lângă mine. Stătea ţintă cu ochii la un capăt al cutiei, unde se rupsese ambalajul şi se vedea conţinutul colorat în roz.
Mă întreabă: Ce aveţi acolo, o jucărie?
Eu: Da, o căsuţă.
Mă întreabă iar: Şi ce face căsuţa asta, zboară?
Eu: O casă nu zboară, chiar dacă e de jucărie.
A rămas mirată, parcă nemulţumită de răspunsul primit. Adevărul este că la cât a costat nu numai că trebuia să zboare, dar era obligatoriu să aibă şi pilot inclus.
Iau cutia împachetată frumos şi mă urc în tramvaiul 41, bucureştenii îl ştiu. Nu trece mult timp şi se urcă trei controloare. Una dintre ele trage la mine. Îi arăt legitimaţia de călătorie. E mulţumită. Totul e bine. Dar nu pleca de lângă mine. Stătea ţintă cu ochii la un capăt al cutiei, unde se rupsese ambalajul şi se vedea conţinutul colorat în roz.
Mă întreabă: Ce aveţi acolo, o jucărie?
Eu: Da, o căsuţă.
Mă întreabă iar: Şi ce face căsuţa asta, zboară?
Eu: O casă nu zboară, chiar dacă e de jucărie.
A rămas mirată, parcă nemulţumită de răspunsul primit. Adevărul este că la cât a costat nu numai că trebuia să zboare, dar era obligatoriu să aibă şi pilot inclus.
miercuri, 4 februarie 2009
Tigaia
În bucătărie:
Ea: Mi-a adus mama o tigaie nouă. Cu thermo-spot!
El: Mişto! Nu mi-o dai mie, că a mea de acasă a rămas fără coadă?
Ea: Sigur, iubitule!
El: Mai bine ştii ce? Nu o iau, că sunt în stare şi eu să-mi cumpăr o tigaie.
Ea: Ba nu! Ia-o p-asta!
El: Nu, lasă...
După o lună:
Ea: Ţi-ai luat tigaie?
El: Nu, am uitat. Noroc că am un tuci de la bunica bun de făcut mâncare în el.
Ea: Mereu uiţi!
El: Aşa e! Dar, dacă mă gândesc bine, nu mi-ai făcut tu o ofertă cu tigaia thermo-spot?
Ea: Ba da.
El: Şi ţi-o menţii?
Ea: Să ştii că poţi să o iei şi pe cea veche. E folosită, dar nu e veche!
Ea: Mi-a adus mama o tigaie nouă. Cu thermo-spot!
El: Mişto! Nu mi-o dai mie, că a mea de acasă a rămas fără coadă?
Ea: Sigur, iubitule!
El: Mai bine ştii ce? Nu o iau, că sunt în stare şi eu să-mi cumpăr o tigaie.
Ea: Ba nu! Ia-o p-asta!
El: Nu, lasă...
După o lună:
Ea: Ţi-ai luat tigaie?
El: Nu, am uitat. Noroc că am un tuci de la bunica bun de făcut mâncare în el.
Ea: Mereu uiţi!
El: Aşa e! Dar, dacă mă gândesc bine, nu mi-ai făcut tu o ofertă cu tigaia thermo-spot?
Ea: Ba da.
El: Şi ţi-o menţii?
Ea: Să ştii că poţi să o iei şi pe cea veche. E folosită, dar nu e veche!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)