Pentru frizeriţele de modă veche

Mă tund la o frizerie de modă veche de lângă bloc. E atât de aproape că aş putea ieşi în pijamale şi nu s-ar prinde nimeni. Şi, cum e de modă veche, are şi nişte tanti pe măsură.

Recent au renovat. De fapt, au igienizat, cum scria pe uşa ca de magazie. La doamne, unde se pune părul pe moaţe, e mai frumos, e mai roz. La băeţi, aceleaşi scaune vopsite ani la rând.

Sunt două doamne la care urăsc să pic în tură. Una e mai tinerică şi foarte înaltă, bine făcută. Cum stă în spatele meu şi dă cu maşina sau cu foarfeca, îi simt respiraţia în creştet. Suflă ca o vacă la propriu.

Cea de-a doua este mai în vârstă şi pare că nu e vie. În afară de întrearea „Cum vreţi?”, nu auzi nimic de la ea. Cu ochelarii pe nas, îţi studiază tacticos capul, dar cred că vede dincolo de materie.

Îmi plac gesturile ei. Şterge cu pensula fiecare sculă pe care o foloseşte fără să îndepărteze totuşi părul. Gesturi mecanice, ca în prag de pensie.
De ce mă tund la ele? E mai scump ca în alte părţi.

Fotbalistul dezamăgit

Fotbalistul Florentin Petre, acum la ŢSKA Sofia, mărturiseşte într-un interviu, pentru "Adevărul", cea mai mare dezamăgire a lui:

"Faptul că n-am reuşit să joc cu Dinamo în Liga Campionilor! Am fost distrus pentru asta! Sincer, cred că Dinamo e blestemată cu Liga Campionilor..."

Nu, tată, nu te mai agita cu superstiţiile, cu blestemele. Dinamo şi oricare altă echipă românească nu avea şi nu are ce să caute acolo. N-au şut. Singurul motiv pentru prezenţa în prima fază a Ligii este clasarea pe locul I în campionatul intern. Atât!

Vier Pfoten und Milch

Obişnuiesc să ascult muzică la MP3 player în intervalul pe care mi-l petrec între casă şi hală prin mijloacele de transport în comun.

Un copil tuciuriu şi negru de jeg intră într-un vagon de metrou moştenit de la Ceauşescu. Ţine în braţe un căţel, care doarme cu burta în sus şi i se vede puţulica. Agăţat de un deget al puradelului se bălăngăne un covrig cu cele mai mari găuri pe care le-am văzut vreodată la un sul de cocă prăjită.

A început să pună placa şi îi vedeam gura cum se mişcă, căutând bunăvoinţa pasagerilor. Mi s-a făcut milă de el, dar nu i-am dat nimic. Cu toate puterile mele, le-am dorit mulţi ani de puşcărie părinţilor. Dacă se poate, mi-aş dori chiar să moară după gratii: el - după ani de purtat fuste şi machiaj, ea - după muncit zi de zi la câmp.

Povestea e tristă, ştiu, dar a înseninat-o tot ăsta micu'. Cum Ulrich a lăsat pentru o clipă tobele nemişcate, am reuşit să prind una dintre replicile copilului: "D-aţi un ban, să iau şi eu lapte lu' ăsta micu!"

Da - pentru că sigur se gândeşte cineva - avea şi surori, şi fraţi.

Sfat gospodăresc

"Casa străluceşte când este curăţată cu alcool", scrie Cancan. Nu mai bine, cum ar veni, îl bem? Dacă după aia miroase şi nu ne mai place? Şi de ce să strălucească o casă dată cu alcool, ca să strângă drojdierii din cartier oricând dispuşi să lingă un întrerupător.

Ştirea despre care vorbesc este superbă: cu o lună înainte de Paşte, autorul sau autoarea textului vă pune la şmotru. Era vorba de frecat doar faianţa cu alcool, nu se spune de care.

A apărut biletul RATB cu trei călătorii!

Ce poţi să faci atunci când te trezeşti în tramvai şi, culmea, ambele capete ale tichetului din hârtie igienică al RATB sunt compostate?

Iată: rupi unul dintre capetele tichetului, înlăturând partea găurită. Şi astfel mai faci rost de o călătorie, aia de la jumătatea tichetului, la care nici şefii RATB nu s-au gândit, cum a făcut un domn în tramvaiul 8. Na!